Descriere:

Genul Ficus cuprinde peste 500 de specii cu o multitudine de varietati si cultivaruri. Intalnim de la forme taratoare pana la arbusti, uneori de talii impresionante (2m). Originar din regiunile tropicale si subtropicale, se adapteaza foarte bine la conditiile de apartament, fiind o planta frecvent cultivata pentru aspectul elegant al frunzelor si portul plantei extrem de diversificat. Intreaga planta contine un latex (seva) iritant pentru piele si ochi. Printre celelalte specii mult cultivate în locuinţe se numără  F. benjamina, ficusul-plângător, are frunzele lucioase, îngustate spre vârf, lungi de 5-10 cm. In  mediul natural este un arbore mare, dar în ghiveci poate fi menţinut la maximum 1,8 m. Pentru  efectul decorativ, deseori tulpinile se împletesc.  
Planta, in ansamblu, se aseamănă cu un mesteacăn. Are creştere rapidă, ramificaţii mulle, flexibile, foarte frumos arcuite. Scoarţa este deschisă la culoare

Amplasare:

• planta de apartament
• planta de birou
• planta de casino
• planta de centru comercial
• planta de club
• planta de discoteca
• planta de hol
• planta de hotel
• planta de piscina
• planta de restaurant
• planta de sedii firma

Este o plantă splendidă pentru locuinţele moderne şi are o popularitate in creştere. Planta trebuie ferita de curentii de aer. Este bine sa nu fie expusa in plin soare, suportand foarte bine semiumbra, cu exceptia varietatilor cu frunze deschise la culoare, care au nevoie de ceva mai multa lumina.

Origine:

Zonele subtropicale

Familia:

Moraceae

Ordinul:

Urticales

Forma:

frunzis stufos

Aspect:

arbust

Ficus benjamina este un copăcel foarte ramificat, cu aspect elegant. Planta extrem de decorativa datorita frunzelor sale ovale usor ascutite, lungi de 10-15 cm, cu colorit de la verde inchis pana la diferite combinatii de verde cu galben, cu alb, vernil, in functie de varietate.

Caracteristici:

frunze decorative

Frunze:

Frunzele sunt mici. dar numeroase, cu vârful ascuţit, ovale, lungi de 10-15 cm, colorate intens, plăcute şi graţioase.

Flori:

Planta adultă produce flori şi bace roşii.

Intretinere:

Ficusii nu sunt prea pretenţioşi şi toate speciile au o viaţa lungă, unele ajungând chiar la vârste venerabile dacă sunt bine îngrijite. Lumină multă sau potrivită; o uşoară expunere la soare nu le dăunează.. Temperatura minimă iarna: 10°-13°C; în restul anului, temperatura normală a camerei. Lăsaţi substratul să se usuce pe două treimi din adâncime înainte de a uda ficuşii. Nu-i udaţi mai mult. Aplicaţi un îngrăşământ lichid diluat, primăvara şi vara, la interval de 2 săptămâni, Pentru curăţarea frunzelor mai mici sau acoperite cu peri fini, pulverizaţi-le cu apă. Frunzele mari se şterg periodic de praf cu buretele umed. Pentru a nu le vătăma, în timp ce le ştergeţi ţineţi-le cu cealaltă mână.

Expunere:

Lumina indirecta. Ficus elastica şi Ficus benjamina trebuie expuse la lumină multa dar fara soare direct.

Substratul:

Substrat pe bază de muşchi-de-turba.

Ingrasaminte:

Pe perioada de crestere este necesar sa i se administreze solutii nutritive bogate in azot, pentru stimularea infrunzirii. Si pentru plantele adulte, de talii mari, care nu se mai pot replanta, trebuie sa se aduca un supliment nutritiv.

Aerul:

Daca aerul din incapere este foarte uscat sau exista aparate de ventilatie, este bine ca planta sa fie pulverizata cu apa la temperatura camerei, de preferat zilnic.

Temperatura:

Temperatura optimă pentru menţinerea calităţilor plantei este de 18-20°C. Iama, trebuie să i se asigure minimum 12-13°C. Ficusul este foarte sensibil la variaţiile bruşte de căldură care constituie cauza căderii rapide a frunzelor. In general, este bine ca temperatura să nu scadă sub 15°C. Nevoia de căldură este mare (25-28°C) la butăsire şi la transplantarea plantei.

Udare:

La udare, pamantul sau compostul trebuie mentinut usor umed, insa, intre doua udari, trebuie lasat sa se usuce la suprafata. Atentie! Lipsa apei provoaca ingalbenirea si caderea frunzelor, iar excesul de apa duce la vestejirea, schimbarea culorii sau caderea frunzelor si putrezirea radacinilor.

Inmultire:

Speciile tip arbust (Ficus benjamina) se reproduc prin butaşi lungi de 10-15 cm prelevaţi din vârfurile ramurilor. Lăsaţi să se zvânte tăietura timp de o noapte şi plantaţi-i într-un amestec de pământ şi nisip în părţi egale, la 21 °C, tratându-i la fel ca şi pe butaşii derivaţi din frunze.

Transplantare:

Pentru genul arbustiv replantarea se face periodic in vase cu 2-3 cm mai mari pana ce planta atinge varsta de 2 ani, dupa care se oprest replantarea si se trece la inlocuirea periodica a pamantului de la suprafata.

Cultivare:

Se cultivă în substraturi bogate în humus şi acide, alcătuite din o parte turbă acidă (pH=4,5-5), o parte mraniţă, o porte pamant de frunze si o parte nisip. Fertilizările necesare în perioada februarie-octombrie se aplică lunar folosind îngrăşăminte complexe cu raportul NPK 3:1:1 şi concentraţia soluţiei 0,3-0.5%.

Boli:

Frunzele aplecate, părând lipsite de viată, care se îngălbenesc treptat, sunt un semn că planta este udată excesiv. Fumaginia se răspândeşte repede pe frunze, formându-se pe secreţiile păduchilor-ţestoşi. Pentru a o înlătura, ştergeţi frunzele cu o soluţie de săpun. Pătarea frunzelor, o boaiă provocată de fungi, se manifestă prin apariţia petelor negre pe frunze. Pulverizaţi planta cu un fungicid potrivit.

Daunatori:

Păduchii-ţestoşi pot deveni o problemă dacă nu sunt combătuţi; verificaţi regulat tulpinile şi frunzele - mai ales pe partea inferioară

Conditii de iernare:

Este important sa se evite temperaturile sub 15 grade Celsius, pentru a impiedica debilitarea plantei.